În mod natural, orice transformare/reformare/adaptare, pentru a întruni condiţiile optime de viabilitate, trebuie să pornesacă de la structurile de la baza sistemului şi apoi să fie inclusă în structuri generalizate, prin generalizare conferindu-se o anumită coerenţă întregului. În acelaşi timp, structurile generalizate nu trebuie să inhibe/stopeze posibilităţile de manifestare originală/creativă a subsistemelor care se transformă.

Am expus cele de mai sus cu referire directă la situaţia învăţământului special după 1990, în cadrul căruia situaţia organizatorică şi logistică a instituţilor nu permitea un program unic de transformare (mare diversitate de situaţii constând în: instituţii mamut în localităţi mici, instituţii izolate social, şcoli speciale în centre urbane, concentrarea copiilor din mai multe judeţe într-un singur loc, şcoli uitate de orice susţinere materială sau de personal, etc.). Această multitudine de aspecte trebuia să ofere posibilităţi de manifestare în dezvoltare/schimbare specifice contextului, pornind de la trei aserţiuni unanim acceptate:

• transformarea sistemului special trebuia efectuată şi acest lucru trebuia canalizat/dirijat pe direcţia normalizării;
• această transformare trebuia să fructifice/conserve/utilizeze resursele umane şi materiale existente în condiţiile precarităţii/penuriei de resurse la nivel naţional.
• itegrarea educativă trebuia precedată sau cel puţin concomitentă cu integrarea socială/societală;

Aceasta a fost baza/fundamentul gândirii programului de transformare instituţională de la Ineu. Obiectivele nu au putut fi clar formulate de la început, dar ele au fost clarificate pas cu pas, pe măsură ce noua formă de structurare şi funcţionare prindea contur. Am putea spune că fiecare pas a generat alţi paşi, ţinta sigură de la început fiind aceea a NORMALIZĂRII vieţii copiilor instituţionalizaţi.

---

Pornind de la şcoala profesională specială pentru deficienţi te tip intelectual cu cămin şcoală, în care în 1990 se găseau 600 de copii, din care anual 150-200 erau orfani, drumul spre normalizare a fost greu şi sinuos. Viziunea finală, definită clar abia la sfărşitul anilor *90, presupunea transformarea şcolii speciale în şcoală de arte şi meserii incluzivă, cu structuri pre-profesionale şi post-profesionale, având ca scopul educarea şi integrarea şcolară profesională a copiilor cu deficienţe sau nu, din zona centrală a judeţului Arad.

Factorii contextuali au contribuit din plin la formularea viziunii şi stabilirea obiectivelor de dezvoltare:

• din punct de vedere economic, Ineul se găseşte într-o zonă predominant agricolă cu creşterea animalelor, agricultură mare şi piscicultură dezvoltată, cu terenuri forestiere abundente şi întreprinderi de prelucrarea lemnului în împrejurimi, intreprinderi mecanice, de confecţii şi comerţ. Se estimează o dezvoltare accentuată a prelucrării lemnului bazat pe materia primă abundentă, dezvoltarea intreprinderilor mecanice şi a componentelor pentru maşini (în special reparaţii auto, structuri metalice, cablaje-numai in perioada 1998-2002 au fost înfiinţate peste 10 astfel de microintreprinderi);
• din punct de vedere social, dezvoltarea centrului de pregătire profesională şi pentru integrare la Ineu este de asemenea benefic:
• creşte şansa de pregătire a copiilor în meseriile pe care le doresc datorită costurilor mai mici de deplasare, de cazare în internat (vezi sprijinul pe care îl acordă instituţia unor categorii de copii) şi de contact cu familia şi datorită gamei foarte largi de meserii (domenii) abordate;
• impactul pozitiv este major la nivelul grupurilor cu grad ridicat de risc (comunitatea rromă, copii cu nevoi speciale, copii cu abandon şcolar, datorită practicii incluzive;
• un număr foarte ridicat de copii din zonă apelează la o calificare chiar dacă ulterior nu se angajează, rămânând să lucreze pe utilaje agricole în gospodărie sau în fermele de animale (comunitate rurală încă preponderent agrară, dar cu tendinţe de concentrare a pământului).
• fiind zonă de restructurare militară, se aşteaptă ca o mare masă de bărbaţi să apeleze la reconversie profesională, mai ales pentru domeniile mecanic, electromecanic, construcţii şi prelucrarea lemnului pentru a se putea încadra într-o zonă de dezvoltare preconizată.
• în tendinţele de dezvoltare educaţională ale zonei Ineului se conturează câteva direcţii prioritare, în concordanţă cu tendinţele de dezvoltare judeţene, regionale, naţionale şi chiar europene. Una dintre aceste priorităţi este dezvoltarea în Ineu a unui centru de pregătire profesională apt să deservească Ineul şi satele din împrejurimi cu servicii educaţionale de calitate optimă, compatibile cu standardele europene. Argumentele aduse în favoarea acestei politici educaţionale de la nivel local şi regional sunt:
• necesitatea descentralizării învăţământului tehnic de la nivelul municipiilor şi distribuirea lui proporţională la nivelul judeţului pentru a micşora distanţele dintre beneficiari şi prestatorul de servicii educative;
• situarea geografică şi intersecţia de căi de comunicaţie de la nivelul Ineului (central -nordic, cu 12 comune aparţinătoare, o mulţime de sate şi alte localităţi mai îndepărtate -subcarpatice-care au căi de comunicaţie directă spre Ineu);
• bază materială (infrastructură) bine dezvoltată şi resurse umane calificate;

• tradiţie în specializări de interes pentru zonă: mecanic, prelucrarea lemnului, construcţii, confecţii, agricol;
• Centrul Şcolar Ineu a dezvoltat structuri materiale care sunt apte să suporte adaptarea la retehnologizare. Această retehnologizare trebuie să vină în întâmpinarea cerinţelor întreprinderilor europene care încadrează forţa de muncă. Pentru a îndeplini această cerinţă, în ultimi 14 ani instituţia a dezvoltat puternice parteneriate şi a adoptat programe de dezvoltare a structurilor de profesionalizare.
• în cadrul factorilor contextuali nu tebuie neglijată tradiţia învăţământului profesional la Ineu. Centrul Şcolar Ineu şi-a început activitatea în anul 1904 în vechea cetate a Ineului sub forma de învăţământ special, ca aşezământ medico-pedagogic. Instituţia creată a fost destinată ocrotirii, educării şi instruirii practice a copiilor cu deficienţe. Pe parcursul anilor instituţia s-a dezvoltat foarte mult ajungând să fie în prezent un complex şcolar cu o bază umană şi materială ce s-a îmbunătăţit continuu.

Resursa umană se compune din cadre calificate, cu disponibilităţi pentru activitatea atât cu copiii cu deficienţe cât şi cu copiii din învăţământul public. Grupuri de cadre din şcoală sunt implicate în redactarea de programe de reformă educativă, programe de tineret şi programe sociale.

Resursa logistică se compune din două clădiri destinate învăţământului teoretic, o clădire destinată atelierelor, o seră şi un atelier auto, două corpuri de clădire pentru cazare, o cantină, sală de sport şi mai multe terenuri ataşate, centrală termică proprie, spălătorie şi cabinete medicale. Toată baza materială este concepută corespunzător activităţii educative, recuperatorii şi mai ales pregătirii vocaţionale.

Instituţia cuprinde:

• Şcoala cu clasele I-VIII, şcoala incluzivă care cuprinde 63 elevi având vârsta între 7-16 ani, o parte dintre acestia provenind din familii de etnie rromă (32). Din totalul de elevi, 28 sunt orfani si sunt cuprinsi în programul Funadatiei Impreună (oferindu-le ocrotirea în cele trei case de tip familial);
• Scoala preofesionala pentru elevii cu nevoi speciale cuprinsi in 19 clase cu un efectiv de 186 elevi. Ei sunt instruiti in scopul insusirii uneia dintre meseriile: tamplar, zugrav, zidar lacatus, confectioner imbracaminte, horticultor, zootehnist, tapiter, instalator sanitar, bucatar;
• Scoala de Arte si Meserii (S. A. M.) cuprinzand elevi din invatamantul de masa (public) in 6 clase cu un efectiv de 125 elevi. Acestia sunt instruiti in scopul insusirii uneia dintre meseriile: lucrator in mecanica de motoare, lucrator in comert, lucrator in structuri pentru constructii, lucrator instalator pentru constructii, lucrator textile - pielarie. Menţionăm că numărul claselor public de SAM va creşte în anii următori.

În cadrul instituţiei există posibilităţi de asistenţă în domeniul psiho-pedagogic, terapia deficienţilor de diferite tipuri, asistenţă socială, cazare, masă etc.

Activitatea extra-curriculară este dezvoltată: echipa de dansuri, echipe pe ramuri de sport, cerc de desen şi sculptură în lemn, cor, programe pentru tineret.

Mediul educaţional de la Ineu poate fi abordat de:

• Copii din învăţământul public care doresc pregătire prin meseriile oferite prin planul de Şcolarizare al C. S. I.
• Băieţi si fete, absolvenţi ai şcolii ajutătoare;
• Copii încă neşcolarizaţi;
• Tineri cu diferite probleme de adaptare educaţională;
• Copii care au avut eşec în învăţămîntul public;
• Tineri şi adulţi şomeri care doresc reconversie profesională;

Toată această gamă largă de manifestări educativ-instructive sunt subordonate ideii de a oferii copiilor din zona Ineului posibilităţi de pregătire profesională de nivel european, căt mai aprope de domiciliul acestora, pentru a le facilita accesul la pregătire.

4.2. PROGRAMUL DE REFORMĂ INSTITUŢIONALĂ

Programul de reformă instituţională s-a născut pas cu pas, pe mai multe coordonate:

• pe de o parte, prin relaţia cu organisme internaţionale, dintre care parteneriatul cu Ranum Statsseminarium Danemarca a fost cel mai benefic (prin acest program, pe parcursul a trei ani-1991-1994-toate cadrele didactice au efectuat cel puţin o vizită de studii în Danemarca), s-a produs contactul cu forme noi de abordare a educaţiei speciale şi au fost studiate alternative pe care nu ni le puteam închipui înainte;
• în acelaşi timp, şansa de a derula proiecte de reformare a bazei materiale şi reciclarea personalului au conferit alte orizonturi personalului instituţiei;
• schimbarea apărea ca o necesitate în concepţia majorităţii personalului, cei mai sceptici, chiar dacă nu erau în fruntea acestei mişcări, cel puţin nu I se opuneu;
• pe acest fond al acceptării reformei, echipa managerială a adoptat proiectele în conformitate cu necesităţile şi priorităţile momentului, fără ca viziunea finală a transformării să fie clarificată cu certitudine.

Primul proiect de reformă viza transformarea bazei materiale pentru a putea muta copiii din condiţiile mizerabile din Cetatea Ineului.

Al doilea proiect s-a centrat pe perfecţionarea şi pregătirea de specialitate a resursei umane pnetru a putea face faţă iminentelor schimbări.

Au urmat apoi, în ordine: mixtarea instituţiei, proiectele neguvernamentale, alternativele educaţionale şi proiectele pentru microgrupuri (complexul educaţional pentru grup mic, casa de tip familial), învăţământul incluziv şi şcoala de arte şi meserii cu verigă pre şi post-profesională, centrul de resurse.

Pe parcursul a 15 ani de activitate complexul şcolar profesional de la Ineu s. a transformat dintr-o şcoală specială segregaţionistă, cu un număr mare de copii înghesuiţi în mediul insalubru din Cetatea Ineului, într-o şcoală de arte şi meserii modernă, care are toate atuurile pentru a deveni o şcoală de referinţă pentru zona Ineului.

4.3. DRUMUL SPRE NORMALIZARE

4.3.1. Compatibilizarea nivelului de organizare cu cerinţele reformei instituţionale (refacerea bazei materiale şi pregătirea personalului); relaţiile internaţionale;

În anul 1990, prima şi cea mai stăruitoare grijă a fost aceea a asigurării unui regim de viaţă decent copiilor instituţionalizaţi la Ineu. Chiar din primăvara anului 1990 a fost adoptat un program construcţie a unui complex şcolar modern în cadrul căruia erau proiectate: cantină, spălătorie, sală de sport, trei corpuri de internat, cabinete medicale, ateliere moderne; ulterior acestui plan I s-a adăugat un garj cu atelier auto şi o seră didactică. Până în anul 1998 partea socială a complexului avea să fie gata, la atelierele de producţie încă mai lucrându-se şi astăzi.

Concomitent cu refacerea bazei materiale s-a pus problema pregătirii specifice a personalului. Pe parcuesul a 15 ani de reformă au fost derulate ample programe de pregătire pentru personal: specializarea a peste 50 de cadre didactice în diferite domenii, obţinerea de grade didactice, au apărut primii metodişti şi la Centrul Şcolar Ineu, toate cadrele didactice au efectuat modulul de psihopedagogie specială, toate cadrele didactice au fost specializate în operarea pe calculator, etc.

Un suport consistent în transformarea bazei materiale şi perfecţionarea resursei umane l-a reprezentat capitalul relaţional. Centrul şcolar Ineu a dezvoltat un sistem de parteneriate foarte larg cu instituţii din ţară şi străinătate. Prin acest sistem de relaţii toate cadrele didactice au efectuat cursuri de perfecţionare sau schimburi de experienţă în Europa şi au beneficiat de posibilităţi de contact cu realitatea europeană. Acest mare avantaj a fost benefic în economia schimbării, eliminând conflicte legate de calea de urmat.

4.3.2. Analiza disfuncţiilor învăţământului special-1994-bazele programului de reformare instituţională;

Un moment de referinţă în drumul spre normalizare l-a reprezentat analiza disfuncţilor sistemului special romanesc, redactată de echipa managerială a Centrului Şcolar Ineu în anul 1994. Disfuncţiile prezentate Ministerului Învăţământului în urma analizei au fost amintite la prezentarea situaţiei educaţiei speciale romaneşti după 1990. Mai sunt totuşi de amintit căteva elemente care au stat la baza realizării acestei analize şi rezultatele deosebite pe care le-a produs analiza asupra programului de reformă.

Pe parcursul a 4 ani de activitate după 1990, pe lîngă şcolile speciale rezidenţiale se adunaseră un mare număr de absolvenţi orfani care nu aveau unde să plece. Imobilitatea şi incoerenţa legislativă nu permiteau dezvoltarea unor alternative. Copiii erau mutaţi dintr-un judeţ în altul pentru a urma un traseu educativ aleatoriu fără să se ţină cont de familia acestor copii şi fără să existe o repartizare corespunzătoare a resurselor locale pentru a susţine şcolarizarea acestor copii. În aceste condiţii şcolile speciale tindeau să se sufoce financiar şi prin creşterea numărului de tineri care nu aveau un statut legal în instituţia şcolară şi care perturbau activitatea educativă. Organizarea instituţiilor speciale pe criterii de sex producea deformări comportamentale care îi urmăreu pe viitorii adulţi toată viaţa.

În urma analizei efectuate s-au conturat câteva direcţii extrem de importante pentru dezvoltarea Centrului Şcolar Ineu. Amintim pe scurt aceste direcţii:

• necesitatea mixtării instituţiei;
• necesitatea adoptării unor strategii neguvernamentale care să preia o parte din sarcinile sociale până la reabilitarea legislativă şi instituţională de stat;
• necesitatea restrângerii ariei de recrutare a copiilor pentru a se apropia şcoala de domiciliul acestora şi, concomitent
• necesitatea adoptării unor alternative specifice nevoilor zonei Ineului;
• necesitatea diversificării activităţii educaţionale şi a abordării integrate a procesului educaţional şi curriculum-ului;

4.3.3. Mixtarea instituţiei-1994

Primul rezultat major care a urmat analizei disfuncţiilor sistemului educaţional special din Romania a fost mixtarea instituţiei în septembrie 2004. Mixtarea presupunea cîteva modificări importante la nivelul resurselor materiale şi umane:

• trebuiau adoptate meserii noi în detrimentul altora mai vechi;
• aceasta atrăgea după sine pierderea locului de muncă pentru unele cadre cu state vechi în instituţie şi aducerea unor cadre noi pentru noile specializări;
• pentru noile meserii trebuiau amenajate ateliere noi, care trebuiau dotate corspunzător;
• internatul şi toate celelalte spaţii tebuiau organizate pentru a putea fi utilizate în condiţiile convieţuirii fete-băieţi,

Urmare a unor dezbateri furtunoase în consiliile profesorale şi de administraţie, în primăvara anului 1994 a fost introdusă în planul de şcolarizare prima clasă de profil textil pentru fete. În toamna anului 1994 această clasă se realiza fiind urmată în anii următori de clase de profil alimentar, comerţ, etc.

4.3.4. Casele pentru absolvenţi-1994-1998

Între anii 1990-1998 pe lângă Centrul Şcolar Ineu, şcoală profesională şi cămin şcoală cu o medie de aproximativ 600 de copii anual, s-au adunat peste 70 de absolvenţi orfani imposibil de a obţine un loc de muncă, din următoarele motive:

• absenţa sprijinului familiei;
• absenţa oricărui suport din partea statului
• provenienţa din reţeaua învăţământului special

Prin efortul voluntar ale unor cadre de la Centrul Şcolar Ineu au fost gândite modalităţi de integrare a acestor tineri.

Unele dintre aceste modalităţi au fost experimentate pe lângă Centrul Şcolar Ineu care a cumpărat o casă pentru integrare la Bocsig şi una la Ineu, a încercat organizarea unei asociaţii umanitare, a plasat copii în intreprinderi, la Caminul social din Arad, pe lângă familii etc.

4.3.5. Asociaţia "Samaritania" -1995;

Prima încercare de a organiza un sistem neguvernamental pe lângă Centrul Şcolar Ineu a fost crearea Asociaţiei "Samaritania" în 1995. Scopul asociaţiei era de a rezolva cu prioritate situaţia absolvenţilor orfani rămaşi pe lângă Centrul Şcolar Ineu printr-un sistem care să iasă de sub incidenţa aleatoare a legislaţiei sistemului bugetar românesc.

Cu un program bine pus la punst la început, asociaţia a suferit şocul posibilităţii de infuzie masivă de membrii din exterior şi deviere a scopului iniţial. Pentru a evita orice conflict, cadrele didactice ale Centrului Şcolar Ineu aflate în asociaţie s-au retras iar asociaţia a eşuat în scurt timp. Urmarea acestei experienţe a fost organizarea 3 ani mai tărziu a Fundaţiei "Împreună".

4.3.6. Complexul pentru activităţi socio-educaţionale în grup mic-1997-1998

Complexul urmăreşte să sprijine creşterea şanselor de obţinere a independenţei socio- economice prin activităţi specifice:

• activităţi de socializare: pregătirea şi servirea mesei, activităţi educative individuale şi pe grupe, activităţi de relaţionare, etc;
• activităţi gospodăreşti: întreţinerea corpului, a îmbrăcămintei, diferite activităţi practice şi activităţi de pre-profesionalizare, etc.
• activităţi instructiv -educative;
• activităţi terapeutice.

Prin darea în funcţie a acestor spaţii şi adaptarea adecvată a programului personalului educativ este evitată orice "manifestare de turmă" generată de activitatea de lungădurată în grup mare (de genul 120 de copii în sala de mese). Efectul imediat a fost acela că, în majoritate, copiii au deprins manierele de comportament civilizat la masă, în relaţia cu alţii, au dispărut manifestările de hospitalism şi crizele de adaptare în general, a crescut încrederea în sine şi în cei din jur, etc.

Complexul cuprinde 10 module pentru activitatea cu 8-12 copii. Amenajarea spaţiului urmăreşte satisfacerea integrală a nevoilor de activitate cu grupuri mici de copii cu nevoi speciale. Sala de clasă este formată din spaţiul pentru desfăşurarea procesului instructiv- educativ şi spaţiul de joacă (a fost amenajată de învăţător şi educator împreună cu colectivul clasei punându-se în valoare personalitatea cadrelor şi a grupului de copii)

Bucătăria a fost dotată cu mobilier specific: masă, băncuţe, frigider, dulap pentru veselă, aragaz, hotă, chiuvetă, ustensile de bucătărie ; Baia: lavoar, maşină de spălat, vas wc.

Spaţiul pentru joacă şi activităţi educative şi de timp liber cuprinde o arie care poate fi amenajată modular, în parte utilizând mobilierul sălii de clasă, în parte prin reorganizarea altor piese de mobilier.

Activităţile sunt desfăşurate de la 8-12 de învăţător, perioadă în care se pregăteşte micul dejun şi gustarea de la ora 10. De la ora 12 educatorul pregăteşte împreună cu copiii prânzul şi cina. După servirea prânzului se desfăşoară activităţi educative.

Fără a-şi pierde valabilitatea practică, complexul este utilizat în acest moment parţial, o parte din activităţile educative şi sociale fiind preluate de casa de tip familial.

4.3.7. Proiectul "Împreună" -Fundaţia pentru integrare şi sprijin social "ÎMPREUNĂ" -1998;

Pentru integrarea tinerilor absolvenţi orfani s-a năacut proiectul "ÎMPREUNĂ", care s-a realizat prin intermediul unei asociaţii neguvernamentale cu sprijinul unor voluntari.

Proiectul "ÎMPREUNĂ" îşi propune:

• Casa şi atelierele de producţie de tranzit pentru absolvenţi de la Ferma Apă Acră;
• Case de tip familial pentru copii orfani aflaţi în perioada de şcolarizare;
• Case pentru familii constituite din orfani;
• Microfermă agricolă pentru autofinanţare;
• Oficiu de informare, documentare, coordonare ;centrul de reconversie profesională;
• Complexul de reintegrare socială la sat.

Proiectul "ÎMPRENĂ" -idee de bază, staţia de tranzit "Apa Acră"

1. Proiectul are ca obiectiv acţiunea conjugată pentru:

• sprijinirea integrării în viaţa socială normală a orfanilor cu necesităţi speciale şi a celorlalte categorii de orfani şi tineri care au dobândit sau nu o calificare.
• Stabilizarea tineretului apt pentru integrarea în activitatea socială utilă la sate (oprirea exodului spre oraş), prin echilibrarea condiţiilor sat-oraş (locuri de muncă, infrastructură, condiţii socio-culturale).
• Sprijinirea bătrânilor singuri de la sate şi salvararea proprietăţilor ieftine care sunt folosite sau în seituaţie iminentă de a fi părăsite;

2. Premise:

• existenţa orfanilor cu necesităţi speciale sau normali, absolvenţi de şcoli profesionale sau alte forme de calificare, care au nevoie de sprijin pentru integrarea socială;
• lipsa totală a soluţiilor pentru integrare (economice şi sociale);
• influenţa inadecvată a mediului orăşenesc asupra acestor tineri care deprind în

acest mediu comportamente antisociale;

• existenţa proprietăţilor ieftine la sate (case, pământ, păduri);
• necesitatea unui ajutor pentru bătrânii singuri de la sate, în majoritate posesori ai unor proprietăţi extinse, returnate de statul român în ultimii ani şi posibilitatea salvării acestor proprietăţi prin integrarea lor în circuitul acestui proiect;
• posibilitatea plasării orfanilor la sate în cadrul proiectului, conjugat cu stabilirea altor categorii de tineri şi utilizarea acestor proprietăţi;
• existenţa resurselor economice şi materiale (pământ, păduri etc.) la sate, necesare pentru dezvoltarea unor proiecte productive;
• existenţa la Ineu a unui centru de interes pentru angajarea într-un astfel de Proiect şi a resurselor umane necesare coordonării lui;
• poziţia geografică a Ineului, oraş situat în centru zonei ocupate de satele la care se referea Proiectul.

3. Sunt vizate:

• în special satele de la periferia judeţului Arad, cu extindere în întreaga zonă a munţilor Apuseni, unde exodul tinerilor spre oraşe în ultimii 50 de ani a fost masiv, proprietăţile din aceste sate fiind afectate de acest exod în proporţie de 30-70%;
• comunele apropriate acestor sate şi în special micile oraşe, unde se pot organiza ateliere şi baze economice de acţiune;
• oraşul Ineu, unde se urmăreşte organizarea unui centru de coordonare, acest oraş dispunând pentru început de resursele umane pentru organizarea proiectului.

4. Realizarea proiectului presupune:

Existenţa unui organism neguvernamental, cu statut de fundaţie care să urmărească scopul social expus mai sus - Fundaţia "ÎMPREUNĂ".

Existenţa unui nucleu de resurse umane care acţionează iniţial benevol în scopul organizării Fundaţiei.

Existenţa unui Proiect bine fundamentat şi a unor garanţii economice pentru realizarea Proiectului prin forme autofinanţate sponsorizatre şi sprijin din partea statului.

Stabilirea pe termen lung a coordonatelor de dezvoltare şi eşalonarea pe etape a Proiectului; stabilirea obiectivelor concrete a calculului economic şi de personal al fiecărei etape.

5. Conţinutul Proiectului

5.1 ETAPA I iunie 1998-decembrie 2000

5.1.1 Descriere:

Achiziţionarea unei proprietăţi în Ineu, de preferat o suprafaţă de 0,5-2 ha, cu sau fără casă, cu poziţie adecvată din punct de vedere al utilităţilor cerute, costulşui şi cu posibilităţi de amenajare în conformitate cu scopul urmărit. Spaţiul va trebui să corespundă necesităţii construirii casei multifuncţionale, dar şi amenajării unei baze pentru construcţii şi unui atelier pentru prelucrarea lemnului, care ulterior vor putea fi mutate într-un alt spaţiu dacă necesităţile cer acest lucru.

Redactarea unui Proiect pentru construcţia unei case multifuncţionale, constând în:

• camere de locuit pentru 10-k15 tineri orfani;
• cameră pentru oaspeţi care să poată funcţiona şi în regim de mini hotel;
• birouri şi facilităţi pentru organizarea administrativă;
• cantina pentru tinerii cazaţi aici, salariaţi şi alte categorii defavworizate şi care să poată deservii şi camerele de oapeţi;
• sala pentru activităţi recuperatorii şi sportive;
• săli de masaj şi terapie complexă, saună etc.
• săli multifuncţionale pentru întruniri şi activităţi educative, inclusiv activităţi de perfecţionare, pregătire de toate tipurile a personalului, policalificare, reconversie profesională etc.
• magazii

Amenajarea primară a spaţiului în aşa fel încât să poată fi organizată aici o activitate în domeniul construcţiilor, cu scopul:

• construirii clădirii
• activităţi aotofinanţate (servicii, renovări de case, construirea de case mai mici), pentru cuprinderea unor grupe de tineri în activitatea economică şi realizarea ecomonică şi suportul în continuare al Proiectului.

Această amenajare primară ar consta în:

• pregătire de şantier;
• turnarea unei părţi din fundaţia casei şi amenajarea a 2, 3 camere pentru serviciul de pază şi organizare.

Achiziţionarea unor utilaje pentru activitatea de construcţii şi organizarea unei echipe de constructori:

• 2 autobasculante
• un utilaj de săpat, nivelat, încărcat
• 2 betonere şi alte scule şi unelte necesare activităţii în domeniul construcţii pentru (zidari, zugravi, instalatori).

Echipa ar consta în:

• maistru, 3,4 persoane calificate şi cu experienţă în domeniu, 2, 3 şoferi şi 10-12 orfani, absolvenţi ai Centrului Şcolar Ineu.

Începerea construcţiei clădirii:

• turnarea fundaţiei complete;
• dacă fondurile alocate o permit, achiziţionarea materialelor necesare şi construirea unei cât mai mari părţi din clădire.

Amenajarea spaţiului pentru amplasarea unui utilaj pentru prelucrarea lemnului gândit provizoriu sau definitiv pentru acest spaţiu, destinat etapei a doua şi resorbţiei în perioada de iarnă a unei părţi din forţa de muncă din echipa de construcţii.

Pe parcursul derulării acestei etape tinerii absolvenţi proveniţi de la Cxentrul Şcolar Ineu vor fi cazaţi în continuare în clădirile acestei instituţii, urmând ca treptat ei să fie mutaţi în clădirile organizate prin Proiect.

5.1.2 Calculul economic:

1. Achiziţionarea spaţiului pentru construirea bazei de la Ineu

• în incinta oraşului
• în apropierea lui, într-un perimetru care permite autorizarea pentru construcţii.

Necesar: 90 milioane lei

2. Redactarea Proiectului, obţinerea avizelor pentru construcţie şi întocmirea întregii documentaţii.

Necesar: 8.750.000 lei

3. Racordul electric, pentru minim 50 KW/oră în regim trifazic

Necesar: 50 milioane lei

4. Organizarea de şantier şi construcţia primei etape

• organizarea de şantier, fundaţii şi camere de pază

Necesar: 78 milioane lei

• construirea primului etaj (materiale şi construcţii) în condiţiile realizării planului de finanţare necesar realizării acestei părţi

Necesar: 215 milioane lei

5. Achiziţionarea unor utilaje şi scule necesare domreniului construcţii

• autobasculante - 2 bucăţi (necesare pentru transportul materialelor de construcţii)

Necesar: 50 milioane lei

• utilaj pentru încărcat balast, pământ şi alte materiale de construcţii:

Necesar: 25 milioane lei

• betoniere - 2 bucăţi:

Necesar: 6 milioane lei

• alte unelte şi scule pentru activităţi de construcţii:

Necesar: 7 milioane lei

Necesar total punctul 5-454.550.000 lei

Nota raportat la punctul 5: activitatea de construcţii este foarte rentabilă în acest moment în România datorită multitudinii de proiecte care să pun în aplicare. În acelaşi timp, toate lucrările sunt foarte scumpe datorită absenţelor utilajelor şi sculelor performante. Raportat la aceste două aspecte, activitatea în domeniul construcţiilor poate aduce un beneficiu de suport pentru continuarea Proiectului.

Este recomandată achiziţionarea unor utilaje şi scule din Europa de Vest, mai vechi de 10 ani, la preţuri mici, cu posibilităţi de exploatare pe durata de 3-4 ani. Nu sunt indicate utilaje noi datorită costurilor ridicate şi posibilităţii de a fii deteriorate rapid în România dată fiind starea foarte proastă a infrastucturii.

5.1.3 Calculul personal: durata 6 luni

Coordonarea Proiect, sprijin în coordonare şi asistenţă socială - pot fi realizate de o singură persoană sau de un asistent social împreună cu comitetul de conducere:

Necesar: 18 milioane lei

Maistru-specialist în construcţii care va lucra în colaborarecu inginerul din grupul coordonator:

Necesar: 6 milioane lei

Muncitori calificaţi-3 muncitori specialişti, câte unl în fiecare din următoarele domenii: zidar, instalator, electrician

Necesar: 12 milioane lei

Şoferi-2 la care se adaugă un lucrător pe utilajul de excavat:

Necesar: 8.400.000 lei

Tineri de la Centrul Şcolar Ineu, 10 pentru profilul construcţii şi cinci pentru manipulare de materiale, întreţinere şi curăţenie - total 15 tineri

Necesar: 45 milioane lei

Activităţi de secretariat şi contabilitate-o persaonă

Necesar: 4.200.000 lei

Notă: organizarea echipei de construcţii are următoarea motivaţie:

1. permite angajarea imediată cu carte de muncă a 10 tineri de la Centrul Şcolar Ineu;
2. permite construcţia casei din Ineu şi renovarea celorlalte case ale Proiectului în regie proprie, cu costuri de cel mult 40% din costurile necesare în cazul contractării lucrării cu o firmă de construcţii;
3. creează responsabilitate şi motivaţie tinerilor (eu construiesc casa în care voi locui).

Total cheltuieli economice raportat la 6 luni 454 milioane lei.

Total cheltuieli personal raportat la 6 luni 75 milioane lei

Total general 529.750.000 lei

5.1.4 Posibilităţi de finanţare:

1. Susţinere din activitatea proprie (autofinanţare);

Calculul raportat la un utilaj-3,500 lei km = 23 milioane lei

Total beneficiu utilizabil pentru salarii şi reinvestibil provenit de la utilaje: 23 milioane lei

Beneficii realizate de echipa de constructori: 15 milioane lei

Total beenficii pentru personal şi reinvestibil din activitatea proprie: 38 milioane lei procent 8%.

2. Susţinerea din parte statului, prin Direcţia Muncii şi Ocrotirilor Sociale, care va susţine în primele 12 luni de angajare 70% din costul salariilor tinerilor angajaţi respactiv: procent: 15%
3. Cotizaţii ale membrilor: 5.297.500 lei procent: 1%
4. Sponsorizări: 402.610.000 lei procent 76%

Notă: în funcţie de cotractele realizate prin punctul 4 poate fii accelerată sau încetinită dezvoltarea Proiectului.

5.1.5 Model de funcţionare:

După asigurarea resurselor financiare, se va trece concomitent la:

1. Organizarea structurilor de personal. În acest scop se va face reclama la posturile existente şi se va organiza un curs de 2 săptămâni pentru pregătirea personalului, în cadrul căruia se va face şi selecţia celor care corespund scopului Proiectului.
2. Achiziţionarea terenului
3. Achiziţionarea utilajelor
4. Selecţionarea tinerilor orfani de la Centrul Şcolar Ineu apţi să fie cuprinşi pentru început în Proiect (o parte dinntre tinerii orfani absolvenţi de şcoală profesională sunt constructori).
5. Contractarea unor lucrări pentru utilaje şi echipa de constructori

Personalul angajat prin concurs va fi supus unui curs intensiv de perfecţionare, îndrumare şi iniţiere în utilizarea utilajelor şi sculelor. Tinerii de la Centrsul Şcolar Ineu vor fi supuşi unui program de îndrumare pentru adaptare socială. În acest scop, în grupul de coordonare sunt cuprinşi:

• un inginer constructor;
• un inginer pentru prelucrarea lemnului;
• doi profesori cu vechime de peste 20 ani în munca educativă şi socială.

Pentru activitatea propriu-zisă au fost luate în considerare lunile iulie - decembrie

Începând cu luna iulie 1999 vor fi declanşate prestările de servicii. Concomitent cu acestea vor fi realizate lucrările proprii:

• iulie - august - organizare de şantier şi achiziţionarea materialelelor necesare: pregătirea pentru construcţie
• septembrie - turnarea fundaţiei
• octombrie - noiembrie - continuarea construcţiei în funcţie de posibilităţile de finanţare
• decembrie - instalarea utilajului pentru fasonat cherestea şi amenajările necesare.

6. Factori de risc:
7. Imflaţia - creşterea galopantă a preţurilor determină relativitatea accentuată a oricărei proiectări.
8. Toate contractele la nivel economic importă un coeficient foarte ridicat de risc în România - toate micile întreprinderi îşi desfăşoară activitatea într-o stare accentuată de incertitudine a zilei de mâine.
9. Lipsa unui personal calificat şi motivat să dea o calitate adevărată - în acest sens luna iunie 1999 va fi destinată pregătirii resurselor umane.
10. Etapa a doua anii 2001-2003

5.2.1. Descriere

Punerea în funcţiune a unui sistem de tăiere a buştenilor, de preferat un fierăstrău cu banda orizontală pentru pregătire primară a cherestelei din buştean.

Organizarea unui atelier de prelucrarea lemnului cu diferite maşini:

• maşina pentru rindeluit
• masină pentru grosime
• două bucăţi fierăstrau electric pentru secţionat
• maşină de găurit
• freza pentru lemn
• alte unelte şi scule pentru mână

Terminarea construcţiei clădirii şi plasarea aici a tinerilor deje angajasţi la Proiectul de la Ineu.

Organizarea primului complex pentru acţiune socială complexă şi integrare în satul Brusturi, comuna Hălmagiu jud. Arad, constând în:

• casa pentru locuit pentru 6-8 tineri orfani (pot fi luate în considerare 2 case)
• anexa pentru organizarea unui mini club, cantină şi activităţi recuperatorii, inclusiv asistenţă medicală de urgenţă, oficiu.
• anexa pentru creşterea animalelor de casă
• atelier pentru prelucrarea lemnului, arta populară, meşteşuri (mături, unelte, altele), olărit etc.

Organizarea unui magazin de desfacere la Ineu, pentru desfacerea produselor rezultate din activitatea proprie şi a celor necesare pentru activitatea de construcţii.

5.2.2 Calculul economic (pentru baza materială)

1. Achiziţionarea unui sistem pentru tăierea buştenilor:

Necesar: 45 milioane lei

2. Achiziţionarea maşinilor pentru atelierul de tâmplărie:

Necesar: 30 milioane lei

3. Terminarea construcţiei casei:

Etajul 1 - Necesar: 85 milioane lei

Mansarda şi acoperiş - Necesar: 45 milioane lei

Dotări - Necesar: 120 milioane lei (se va anexa lista cu dotări)

Necesar total pentru terminarea casei de la Ineu 225 milioane lei

4. Organizarea primului complex pentru aistenţa socială şi integrare la sat.

Cumpărarea casei şi proprietăţii - Necesar: 60 milioane lei

Oragnizarea atelierului meşteşugăresc - Necesar: 15 milioane lei

Achiziţionarea utilajelor şi sculelor pentru acest atelier - Necesar: 30 milioane lei

Reparaţii, aducţiunea apei, instalaţii sanitare şi electrice, alte amenajări pentru cantină, club şi sălile pentru terapie - Necesar: 85 milioane lei

Dotări - Necesar: 85 milioane lei

Total necesar punctul 4 275 milioane lei

5. Organizarea unui magazin de desfacere a produselor din activitatea proprie şi a meterialelor destinate activităţii de construcţii:

Amenajarea spaţiului - Necesar: 20 milioane lei

Dotări - Necesar: 25 milioane lei

Total necesar punctul 5 45 milioane

Necesar total la baza materială 545 milioane lei

3. Calculul personal pentru 12 luni

Pentru Proiectul de la Ineu:

Maistru pentru conducerea activităţii de prelucrare a lemnului

Necesar: 12 milioane lei

3 muncitori specializaţi în activitatea de prelucrare a lemnului

Necesar: 24 milioane lei

Pedagog social pentru munca de integrare şi educaţie a tinerilor cu necesităţi speciale

Necesar: 12 milioane lei

Un muncitor specializat pentru serviciul de cantină

Necesar: 12 milioane lei

4 tineri de la Centrul Şcolar care sunt calificaţi în tâmplărie sau o meserie înrudită

Necesar: 28 milioane lei

4 tineri de la Centrul Şcolar pentru servicii şi îngrijirea spaţiului

Necesar: 28 milioane lei

Pentru Complexul de Asistenţă Socială şi Integrare:

Asistent social pentru organizarea socială şi coordonarea proiectului:

Necesar: 12 milioane lei

Asistent medical pentru asistenţa şi educaţia sanitară

Necesar: 12 milioane lei

Un muncitor calificat pentru activitatea meşteşugărească

Necesar: 10 milioane lei

Un muncitor specializat pentru bucătărie

Necesar: 10 milioane lei

8-10 tineri de la Centrul Şcoalr Ineu pentru activitatea de întreţinere şi servicii şi activitate în atelierul meşteşugăreşti

Necesar: 72 milioane lei

Activitate de coordonare şi control a Fundaţiei

Necesar: 24 milioane lei

Total necesar personal 256 milioane lei

3. Posibilităţi de finanţare:
4. Susţinere din activitate proprie (autofinanţare): 45%

Beneficiu realizat prin utilaje - 10%

Beneficiu realizat prin construcţii - 10%

Beneficiu realizat prin prelucrarea lemnului - 10%

Beneficiu realizat de atelierul meşteşugăresc - 10%

Beneficii realizate din alte servicii - 5%

Total cheltuieli acoperite din activitatea proprie - procent 45%

2. Contribuţii ale persoanelor asistate (în special în produse convertibile - lemn, fructe, produse animale şi vegetale etc) - pentru acoperirea cheltuielilor proprii
3. Susţinerea din partea statului prin Direcţia Muncii şi Ocrotirilor Sociale, care va susţine în primele 12 luni de angajare 70% din salariul tinerilor angajaţi în Proiect - procent 15%
4. Cotizaţii ale membrilor - procent 1%
5. Sponsorizări - procent 39%

Notă: în funcţie de contractele realizate la punctul 5 poate fi accelerată sau încetinită dezvoltarea proiectului.

3. Model de funcţionare:

Etapa a doua va debuta începând cu luna decembrie 2000, când vor fi selecţionaţi tinerii de la Centrul Şcolar Ineu care vor urma să fie prinşi în Proiect începând cu această etapă şi vor fi angajaţi muncitori calificaţi. Pentru început tinerii de la Centrul Şcolar Ineu vor desfăşura munca necalificată iar muncitorii calificaţi vor realiza mânuirea utilajelor. Toţi vor fi supuşi unui program de instruire de două săptămâni, în cadrul căruia vor fi prevăzute şi activităţi de tip social.

În luna ianuarie va fi instalat şi pus în funcţiune utilajul pentru secţionarea buştenilor. Pe parcursul lunilor februarie-martie, vor fi instalate alte maşini pentru prelucrarea primară a cherestelei.

O parte din personalul echipei de construcţii va fi orientat spre noua activitate, cealaltă parte fiind cuprinsă în activităţi de servicii şi pregătirea materialelor pentru continuarea construcţiei casei.

Activitatea atelierului de prelucrare a lemnului se va axa spre servicii, dar şi pe achiziţionarea, prelucrarea şi apoi comercializarea produselor din lemn. În scopul susţinerii acestei activităţi, în măsura fondurilor existente, încapând cu luna octombrie 2000 la baza de la Ineu se vor achiziţiona buşteni de diferite esenţe.

În perioada martie-august activitatea constructorilor se va concentra asupra terminării casei multifuncţionale de la Ineu. În măsura posibilităţilor, în această perioadă echipa de construcţii va putea fii în tărită. Tot în această perioadă se vor inspecta posibilităţile şi se va achiziţiona baza materială a complexului pentru Integrare şi Sprijin Social de la Brusturi.

Începând cu luna septembrie activitatea constructorilor se va separa: o parte vor realiza finisajele casei din Ineu şi servicii, iar o altă parte se va deplasa pentru renovarea şi crearea unor facilităţi la complexul social care va trebui să funcţioneze până la sfârşitul anului 2001.

Începând cu luna octombrie se vor achiziţiona sculele necesare şi se va amenaja atelierul meşteşugăresc. Acesta va fi axat pe produse din lemn şi nuiele şi olărit. Pe tot parcursul anului vor fi efectuate servicii cu forţe de muncă şi utilaje.

Din luna octombrie 2003 vor fi date în folosinţă casele pentru tineri, din noiembrie cantina, în decembrie clubul şi cabinetul medical.

Notă: este important de menţionat că satul Brusturi de exemplu este situat în zonă montană la o distanţă de 9 km pe un drum aproape impracticabil, de comuna Hălmagiu, unde se găseşte cel mai apropiat punct de asistenţă medicală. În cazul unei urgenţe medicale este imposibil de asigurat asistenţa.

La sfârşitul etapei a doua Proiectul va trebui să cuprindă un număr de 23 persoane, din care 19 vor fi tineri de la Centrul Şcolar Ineu, orfani proveniţi în special din Judeţul Arad, care şi-au însuşit o meserie şi sunt apţi pentru activitate socio-economică utilă. În acest fel, la finele anului 2003, toţi orfanii ieşiţi din sistemul educaţional până la acea dată vor fi cuprinşi în acţiunea de integrare, prin dezvoltarea ulterioară a Proiectului, fiind vizaţi tinerii care vor ieşi din sistem în anii următori şi acţiunea de integrare încă din timpul şcolii.

3. Model de organizare şi funcţionare a complexului dintr-un sat de munte:

Una sau două case vor fi amenajate pentru locuit pentru tinerii care vor fi plasaţi aici. Fiecare va avea camera proprie dar cu baie comună pentru 2-3 camere. Deoarece structura acestor case de munte permite se vor amenaja mansarde.

În acelaşi spaţiu se va amenaja o bucătărie în vecinătatea unui club care poate servii ca sufragerie când se serveşte masa. În aceeaşi incintă se va organiza un cabinet pentru asistenţă medicală şi socială.

În casele lor tinerii se vor gospodării singuri.

La bucătărie va fi angajată o persoană calificată sau un asistent social (pe măsura posibilităţilor din România), ajutată de tineri cărora li s-a dat responsabilitatea în această direcţie. În cadrul cantinei vor servii masa atât angajasţii cât şi persoanele în vârstă cuprinse în acest Proiect, care vor dori acest lucru.

O parte dintre tineri vor fi cuprinşi în acţiunea de asistenţă la domiciliu a bătrânilor, o parte vor deservii activitatea în cadrul Proiectului, iar o altă parte vor muncii în atelierul meşteşugăresc. Persoanele în vârstă cuprinse în această formă de asistenţă vor contribui în sprijinirea Proiectului prin produse, toate familiile din aceste sate fiind proprietari de pământ, pădure şi animale. Aceste produse vor fi introduse sub diferite forme în circuitul activităţii Proiectului, şi convertite în valori băneşti.

Sâmbăta şi dumineca se vor desfăşura activităţi de club şi diferite întruniri.

În cadrul complexului, în grija tinerilor se va putea organiza creşterea unor animale şi construcţia unor mici sere pentru producţie vegetală.

5.2.7 Model de funcţionare al casei din Ineu

Etapa a doua propune finalizarea complexului şi punerea în funcţiune a facilităţilor create aici.

Activitate de asistenţă şi terapie va fi susţinută prin asistentul social care va avea sarcina de a pregăti o parte dintre tineri pentru a fi apţi să desfăşoare servicii (îngrijirea spaţiilor interioare şi exterioare, sprijinirea activitaţii la cantină, masaj, îngrijirea aparatelor şi instalaţiilor etc). Printre absolvenţii şcolii profesionale sunt copii cu aptitudini deosebite în acest sens. Ei vor fi organizaţi în echipe pe diferite specialităţi.

Serviciul de asistenţă şi terapie va fi orienatat spre persoanele cuprinse în Proiect, dar şi spre persoane care solicită acest tip de servicii din afară. Pentru a satisface aceste servicii, (prin programul autofinanţat) în caz de necesitate vor fi angajaţi şi unul doi terapeuţi spacializaţi.

Activitatea cantinei va fi orientată spre satisfacerea cerinţelor de hrană a tinerilor cuprinşi în Proiect şi spre susţinerea activităţii cu camerele de oaspeţi. În anumite condiţii poate fi servită masa pentru categorii de persoane din afară, în cadrul activităţii autofinanţate, sau pentru persoane implicate într-un fel sau altul în Proiect. Personalul specializat responsabil cu această activitate 2 sau 3 persoane vor urma la începutul activităţii pentru specializare, îndrumare şi supraveghere a necalificaţilor daţi spre ajutor, calitate şi responsabilitate deosebite în desfăşurarea activităţii, motivaţie. Toţi lucrătorii cuprinşi în Proiect vor fi testaţi şi din punct de vedere al aptitudinilor pentru munca de tip social. Activitatea în sălile de gimnastică şi club vor fi conduse de specialişti cu program pentru propriile necesităţi şi în regim de servicii.

Cazarea tinerilor care vor lucra în cadrul Proiectului din Ineu se va face în regim de autogospodărire sub îndrumarea asistentului şi pedagogului social.

Pentru punerea în activitate a complexului la sfârşitul anului 2003 este necesară pregătirea din timp a structurilor de personal.

Într-o anexă a complexului poate fi amenajat magazinul de desfacere a produselor rezultate din activitatea proprie.

În cazul în care pentru activităţile productive spaţiul va deveni prea mic sau acestea vor dearnja activităţile de terapie şi educative, spre sfârşitul anului 2003 se poate dezvolta o nouă bază destinată numai activităţilor de tip productiv.

5.2.8. Conţinutul acţiunii de tip social şieducativ pentru etapa 1 şi 2:

Acţiunea de integrare şi asistenţă cuprinde mai multe forme de manifestare:

1. Plasamentul social adecvat al tinerilor prin oferirea unei case şi posibilităţilor normale de subzistenţă, relaţie socială etc (asigurarea necesitaţwilor bazale).
2. Cuprinderea tinerilor şi a celorlalte categorii de persoane din Proiect într-o formă de activitate socială productivă, utilă în conformitate cu aspiraţiile personale, activitate aducătoare de profit pentru nevoile individuale şi pentru familie.
3. Cuprinderea tinerilor şi celorlalte categorii de persoane din Proiect într-o acţiune educativă complexă, desfăşurată în special în timpul liber, în direcţia srijinului în a deveni buni creştini, educaţiei pentru familie şi comportare social-normală.
4. Sprijinirea tinerilor în direcţia întemeierii unei familii.
5. Acordarea de suport moral şi material pentru integrarea socială normală, întemeierea familiei, creearea unei atmosfere afective normale şi a unui suport în acest sens.
6. Acordarea de ajutor pentru realizarea aspiraţiilor individuale.
7. Cultivarea speranţei şi alinarea suferinţelor tuturor şi în special celor bătrâni şi bolnavi, oferirea unui ţel în viaţă şi a motivaţiei de a trăi frumos şi decent.

Factorii educativi ai realizării acestei acţiuni sunt: membrii fonadtori, asistenţii sociali, asistenţii medicali, pedagogii sociali, persoanele cuprinse în acţiunea terapeutică. Întreg personalul angajat va fi îndrumat şi înspre acţiunea socială şi educativă şi i se vor testa aptitudinile pentru munca de acest tip. Una din condiţiile de angajare în Proiect va fi şi aceea de a vea astfel de aptitudini.

2. Etapele următoare vor cuprinde:
3. Complex de asistenţă socială şi integrare pentru un sat de câmpie

(etapa a III-a - primele 6 luni ale anului 2005);

2. Dezvoltarea mai multor complexe, atât la munte cât şi la câmpie, în satele care întrunesc factori de risc ridicat, în funcţie de resursele materiale, financiare şi de personal de care va dispune Proiectul. (etapa a IV-a - începând cu a II-a parte a anului 2005);

Casa pentru tinerii orfani căsătoriţi

Fundaţia găzduieşte tineri între 18-30 ani. Doi dintre băieţi s-au căsătorit. Primul şi-a rezolvat singur situaţia familială, iar al doilea a avut nevoie de intervenţie de sprijin pentru a crea condiţii normale de viaţă familiei.

Pentru aceasta s-a impus gândirea unui proiect pentru motivarea şi sprijinirea structurilor familiale ale acestor tineri.

Fundaţia acordă sprijin consultativ şi material tuturor tinerilor orfani care se căsătoresc. Sprijinul material constă în cumpărarea casei de locuit pentru aceste familii. Costul casei va fi recuperat din salarul tinerilor, fără a se percepe dobânzi sau alte taxe.

În anul 2003 s-a achiziţionat o casă şi plasat prima familie. Rezultatele sunt mulţumitoare, iar tinerii s-a acomodat foarte bine în noile condiţii.

Casa de tip familial

Casele de tip familial s-au înfiinţat în Ineu şi Mocrea. Fiecare casă cuprinde 10-15 copii. Amenajarea spaţiului are la bază compartimentarea şi echiparea corespunzătoare pentru crearea condiţiilor de tip familial. În casă se desfăşoară activităţi de îngrijire, educare şi socializare a copiilor prin activităţi individuale şi de grup.

Spaţiul cuprinde:

• camerele copiilor (2-3) pentru dormit, efectuarea temelor, timp liber
• camera de zi pentru activităţi individuale şi de grup
• bucătăria
• baie şi toalete
• debara
• cameră personal Activităţile în case sunt îndrumate de personal calificat:
• educator specializat (2-3)
• asistent maternal
• personal de îngrijire şi întreţinere

Casa de tip familial oferă climatul socio-educaţional optim pentru copiii fără familie care nu au avut şansa să fie adoptaţi într-o altă formă de integrare socială: adopţie, asistenţă maternală, reinserţia în familia naturală, etc.

Microferma agricolă pentru autofinanţare

Microferma agricolă presupune organizarea unor facilităţi productive pe o suprafaţă de 25-30 ha care să fie apte să susţină financiar o parte din finanţarea activităţilor şi să suporte neoile cantinei pentru tinerii asistaţi.

Microferma agricolă se compune din: 25-50 vaci cu lapte, 20-30 porci, păsări-inclusiv pentru ouă şi carne, 1/2 ha sere şi solarii, 1/2-1 ha bazin pentru peşte, 2-3 ha sorg pentru mături, 1-2 ha cultură de nuiele. Activităţile sunt gândite în aşa fel încât să poată suporta în întregime nevoile cantinei, iar producţia suplimentară să acopere salariile celor care activează în fermă în acest domeniu. O parte din tineri aflaţi în tranzit sau la reconversie profesională vor acoperi necesarul de activitate din domeniul agricol.

Centrul de reconversie profesională

Pentru tinerii aflaţi în tranzit, pe lângă fundaţie a fost gândit un centru de reconversie profesională. Centrul va avea rolul de a da alternative în plus tinerilor cuprinşi în sistemul de tranzit pentru a le uşura accesul spre integrare. Activităţile specifice ale centrului se vor concentra pe: informarea şi documentarea cu privire la necesarul de calificare şi cererea de pe piaţa forţei de muncă, posibilităţilor de pregătire profesională de scurtă durată, prin practică productivă directă, pentru obţinerea unor noi calificări, organizarea unor structuri de personal şi logistice compatibile cu nivelul de competenţă cerut, relaţiilor cu potenţialii angajatori, previzionarea aspectelor sociale concomitente integrării economice.

4.3.8. Alternative la sistemul clasic-"Şcoala verde"-1999-2001

Din anul 2001 Kolping Werk DV Erfurt face posibilă realizarea unui proiect "Şcoala Verde" pentru tinerii de la Centrul Şcolar Ineu.

Copiii sunt scoşi din mediul educaţional al instituţiei în condiţii educaţionale alternative şcoală- mediu natural, pentru a stimula capacitatea de adaptare, creativitatea şi pentru a crea un climat de grup favorabil participării educative.

Grupe şi clase din ciclu primar, gimnazial şi profesional s-au deplasat în staţiunea Moneasa în Tabăra de Şcolari unde au petrecut câteva zile, unde au desfăşurat cursuri normale într-un alt climat contextual.

Copiii au fost entuziasmaţi de noua modalitate de derulare a lecţiilor teoretice în condiţii naturale şi posibilităţile de a utiliza resurse naturale în activităţile practice.

La sfârşitul proiectului diriginţii au constatat o creştere a coeziunii grupurilor de copii cuprinse în proiect.

4.3.9. Centrul de Plasament-soluţie pentru "praf în ochii Europei";

În 1999 se punea problema unei intervenţii serioase în domeniul reformei sistemului de protecţie pentru copiii ccu deficienţe pentru a răspunde cerinţelor Comunităţii Europene. Pentru a putea debloca sume serioase de bani de care era nevoie în sistem (întreg sistemul special avea datorii enorme la utilităţi, acumulate în ultimii trei ani), sume blocate de Comunitatea Europeană datorită lipsei unor semnale pozitive în domeniul asistenţei şi protecţiei persoanelor cu nevoi speciale, s-a luat o decizie ad-hoc de transformare a structurilor speciale în componente sociale şi educaţionale. Pentu coordonarea componentei sociale a asistenţei pentru copiii cu CES a fost creată Agenţia Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului la nivel central, la nivel judeţean Direcţiile Generale Pentru Protecţia Drepturilor Copilului, iar pe lângă şcolile speciale au fost create Centrele de Plasament.

Fosta instituţie şcolară specială, cu regim permanent (copii în regim rezidenţial) a devenit un el de "hidră cu două capete", care s-a dovedit cea mai eficientă formă de tocat banii primiţi pentru dezvoltarea asistenţei pentru copiii cu CES. Timp de 4 ani cele două instituţii (şcoala şi centrul) s-au epuizat în conflicte generate de interesele diferite şi politicile diferite trasate de la nivel central.

Centrele de plasament au fost instruite să forţeze desfiinţarea şcolilor speciale, de care se spunea în acel timp, nu mai era nevoie, toţi copiii trebuind să fie integraţi în şcoli publice. În acelaşi timp Centrele de plasament au acaparat cât mai mult posibil din baza materială a şcolilor, acestea din urmă rămânând dependente de administrraţia ineficientă şi rău intenţionată a partenerilor de convieţuire. Sume imense de bani au fost cheltuite pe reparaţii imaginare, costurile la alimente şi bunurile de consum au crescut inexplicabil, iar baza materială în care parent se investea mult se deteriora continuu. Referitor la situaţia de la Ineu, realitatea este concludentă. În anul 2002 s-au cheltuit pentru reparaţii la centrul de Plasament peste 1,5 miliarde, când pentru aceleaşi suprafeţe la şcoală s-u cheltuit 120 milioane. Urmarea acestor reparaţii a fost că atunci când şcoala a preluat în 2004 o clădire de internat reparată cu aceşti bani, aceasta a fost complet distrusă.

Semnalele din teritoriu au fost puse pe seama încercării şcolilor speciale de a conserva vechea ordine. Şi aceste semnale au avut problemele lor deorece majoritatea dintre ele cereau conservarea unui sistem special cu care nu ne puteam găsi locul în rândul ţărilor civilizate. Sub presiunea Comunităţii Europene şi în urma analizelor efectuate în teritoriu, după 2003 Agenţia Naţională a dat semnalul reformei reale prin care centrele de plasament trebuiau să se reducă şi desfiinţeze treptat. În noile situaţii şcolile puteau să prea patrimoniul şi facilităţile create cu trudă timp de un deceniu (1990-2000). Dar majoritatea acesto şcoli îşi pierduseră deja obiectul muncii (numai aveau copii). Au supravieţuit doar acele şcoli care au adoptat din timp alteranative. O mare parte a bazei materiale de care sistemul educaţional romanesc avea nevoie s-a pierdut, la fel ca şi resursa umană calificată.

La Ineu Centrul de plasament a intrat în restrâgere de activitate începând cu anul 2003. Dar prin organizarea Caselor de tip familial de către Fundaţia "Împreună" şi prin adoptarea de altrnative, şcoala nu a avut mult de suferit. Este de remarcat totuşi faptul că iniţiativele reale de integrare de tip familial au fost ale şcolii şi nu ale instituţiei create cu acest scop.

4.3.10. Incluziunea/integrarea educaţională-2001;

Incluziunea şi integrarea educaţională a fost un rezultat firesc al acţiunii de normalizare pe traseul integrare familială-integrare educaţională-integrare socio-economică/societală a adultului.

Pentru realizarea integrării educaţionale au fost parcurşi mai mulţi paşi:

• transformarea instituţiei şcolare speciale în şcoală publică incluzivă -2001;includerea treptată în planul de şcolarizare a unor alternative de învăţământ public;
• extinderea intervenţiei de consilere, orientare şcolară şi terapie a Comisiei interne a psihologilor asupra altor categorii de copii decăt cei proveniţi de la CEC Arad;
• extinderea gamei de specializări profesionale;
• schimbarea sistemului de relaţii de parteneriat, în special prin extinderea parteneriatului local (cu Consiliul Local Ineu, întreprinderi economice din Ineu, instituţi neguvernamentale locale şi judeţene, etc).
• transformarea bazei logistice;
• acţiuni specifice de reconversie profesională pentru cadrele didactice;

Transformarea instituţiei şcolare speciale în şcoală publică incluzivă

Acţiunea de transformare instituţională a fost rezultatul unor adaptări succesive, care au debutat cu mixtarea instituţiei speciale în 1994, apoi lărgirea gamei de specializări pentru profesionalizare, punerea în practică a acţiunilor de integrare socio-familială a copiilor orfani, diversificarea formelor de asistenţă educaţională pentru integrare (unele descrise mai sus), lărgirea şi modernizarea bazei materiale şi perfecţionarea resurselor umane, reorientarea sistemului relaţional (comprimarea ariei de recrutare a copiilor pentru învăţământul special la judeţul Arad şi asimilarea ariei pentru învăţământ profesional public din zona Ineului).

Demersul a fost posibil datorită unor factori interni şi factori contextuali, în mare parte descrişi mai sus. Trebuie totuşi să insistăm mai mult asupra unor aspecte esenţiale în procesul de transformare.

În general, oferta pentru servicii educaţionale devine din ce în ce mai mult o competiţie. Dacă în acest moment regimul legislativ nu oferă cadrul adecvat acestei competiţii, la nivel local şi judeţean această competiţie începe să se manifeste, cu nuanţe protecţioniste, generate tocmai de acest regim legislativ deficitar. Programul de reformă şi transformare instituţională de la Centrul şcolar Ineu a vizat de la început abordarea întegului proces de transformare ca o competiţie în cadrul căreia capacitatea de performanţă este cheia succesului.

Aceată capacitate de performanţă depinde de factori interni (resursa umană, resursa materială, sistemul organizatoric, capacitatea managerială, nivelul de iniţiativă şi creativitate) şi factori externi-contextuali (condiţiile legislative, sistemul relaţional, sistemul de parteneriate, capacitatea conjugată de rezolvare a unor probleme sociale adiacente integrării educative).

Dintre factorii externi este importantă de analizat relaţia dintre instituţia educaţională şi comunitatea locală, în cadrul acestui deficit de suport legislativ. Amintim căteva dintre barierele integrării educaţionale, întâmpinate de noi la Ineu sub acest aspect:

• comunitatea locală trebuie să suporte costurile de şcolarizare pentru copiii din comunele din împrejurimi;
• incapacitatea comunităţii locale de a sprijini dezvoltarea unor instituţii educaţionale noi;
• lipsa experienţei locale în susţinerea activităţilor sociale de sprijin pentru copii cu probleme sociale;
• ignoranţa locală vis a vis cu necesitatea dezvoltării unor structuri sociale şi educaţionale alternative la cele clasice (existente) pentru a putea face paşii spre normalizare.

Includerea treptată în planul de şcolarizare a unor alternative de învăţământ public

Aparent, integrarea elevilor de învăţămât public în foste şcoli speciale este o aşa zisă formă de integrare inversă. În fapt, integrarea şcolară este aceaşi atâta timp cât sunt respectate condiţiile de incluziune normală. Ar fi de analizat căteva aspecte totuşi.

Din experienţa a patru ani de practicare a incluziunii, timp în care ponderea învăţământului public la nivel de instituţie a ajuns la 60% putem desprinde câteva concluzii care pot fi de interes general:

Impactul condiţiilor şcolii speciale asupra copiilor proveniţi din învăţământul public nu a fost negativ. Ei s-au adaptat repede la relaţia cu copiii cu deficienţe şi au devenit mult mai sensibili în a oferi ajutor, în a sprijini şi iniţia relaţii cu aceşti copii.

Impactul relaţiei cu copiii proveniţi din învăţământul asupra copiilor din clasele speciale a fost major. S-a produs o adevărată prefacere la nivelul ţinutei, comportamentului relaţional şi motivaţiei de a participa la cursuri şi la formare.

Adoptarea învăţământului public a fost deosebit de motivantă pentru cadrele didactice, care au fost stimulate de rezultatele pozitive ale practicării incluziunii.

Extinderea intervenţiei de consiliere, orientare şcolară şi terapie

Beneficiind de aportul psihologilor şcolari normaţi la fosta şcoală specială şi pentru activităţile de terapii, am extins acţiunea de consiliere şi orientare şcolară şi chiar terapie asupra copiilor din clasele terminale de la şcolile din împrejurimi.

Acest lucru s-a realizat prin parteneriate cu aceste şcoli beneficiare şi prin acţiuni de diseminare a realităţilor instituţionale prin echipe de promovare şi prin acţiuni organizate la nivel de instituţie (ziua porţilor deschise, vizite de informaare, etc).

Extinderea gamei de specializări profesionale

Pentru a răspunde cerinţelor învăţământului public şi evoluţiei meseriilor specifice învăţământului special, gama de meserii şi specializări a fost extinsă şi adaptată. Această extindere a fost posibilă, pe de o parte prin capacitatea de asimilare a bazei materiale şi compatibilităţii de pregătire a majorităţii cadrelor didactice pe de altă parte.

Reorientarea sistemului de relaţii, în special prin extinderea parteneriatului local

Prin adoptarea învăţământului public întreg sistemul relaţional al instituţiei a trebuit modificat. Această adaptare din mers a atins următoarele aspecte:

• parteneriatul cu Administraţia Publică Locală;
• parteneriatul cu întreprinderi economice locale;
• parteneriatul cu instituţii şcolare din împrejurimile Ineului;
• parteneriatul cu Administraţii publice din comunele judeţului Arad;
• extinderea relaţilor cu familiile copiilor.

Transformarea bazei logistice

Organizarea şi dotarea materială a învăţămîntului special este diferită faţă de cea a învăţământului public. În termen foarte scurt instituţia a trebuit să găsească soluţii la probleme ca:

• mărirea spaţiilor de activitate pentru efective mai mari de copii;
• organizarea şi utilarea unor laboratoare şi cabinete pentru discipline care nu existau în planul de şcolarizare pentru învăţământul special;
• utilarea unor ateliere pentru alte discipline decât cele care se practicau în şcoala specială;

Aceste modificări au fost în general posibile datorită investiţiilor în curs şi parteneriatelor neguvernamentale de susţinere a acestor investiţii.

Acţiuni specifice de reconversie profesională pentru cadrele didactice

Practica incluziunii şcolare presupune un alt tip de demers didactic. Sunt câteva aspecte care trebuie consemnate sub acest aspect:

• activitatea didactică la clasele cu grupă integrată a generat proiectarea procesului pe mai multe niveluri de capacitate la aceaşi clasă;
• apoi a fost necesar adoptarea sistemului de proiectare "pas cu pas", cu feed-back permanent şi ajustarea demersului pe parcurs;
• practica învăţământului incluziv nu este posibilă fără o bună funcţionare a echipei didactice a clasei, din care psihologul şi dirigintele clasei sunt piesele grele;
• negocierea conflictelor la nivel de clasă şi un altfel de negociere a relaţiilor de orice tip trebuie să capete o mult mai mare atenţie şi consistenţă;

Formele de adaptare a pregătirii cadrelor didactice a cuprins diferite forme: comisii metodice, perfecţionare prin cursuri organizate la nivel de instituţie cu resurse proprii şi cu profesori de la universităţi, completare studii (un număr mare de cadre didactice sunt cuprinse în forme de recalificare sau continuare a studiilor.

4.3.11. Integrarea copiilor cu abandon şcolar-integrarea rromilor-2002;

Oraşul Ineu, aşezat pe malurile Crişului Alb, într-o zonă de câmpie având în imediata vecinătate dealuri şi păduri. Din acestă cauză rromii au găsit un teren propice spre a se stabili la marginea localităţii.

Parcursul istoric al acestora a urmat aceaşi linie ca a multora dintre dezavantajaţii sorţii: locaşuri insalubre (bordee în pământ), copii mulţi (minim 5) şi lipsa locurilor de muncă sau posibilităţilor de câştig.

În trecut singura ocupaţie a rromilor era practicarea muzicii (după ureche). Au urmat meserii considerate insalubre sau degradante pentru români: closetar (desfundat WC ţărăneşti), acoperirea cu pământ şi pleavă (resturi de paie) a podurilor, confecţionarea văiugilor (cărămidă nearsă).

În prezent rromii din localitate caută integrarea în societatea modernă, o parte din ei muncesc în domeniul amenajerii şi curăţeniei stradale, la diverse servicii de pe lângă Primăria oraşului Ineu şi, în mai mică măsură, organizaţi în echipe, păstrează activităţi în construcţii (particular).

Caracteristica principală a rromilor din ţinutul Ineului este stabilitatea. Ei au rădăcini de zeci şi sute de ani, rădăcini atestate documentar.

În localitatea Ineu sunt circa 750 rromi, organizaţi în 230 de familii care, în majoritate, locuiesc în condiţii grele, cu utilităţi foarte reduse. Majoritatea locuinţelor sunt formate dintr-o singură cameră unde stau toţi membrii familiei. Străzile slab iluminate sunt inaccesibile atunci când plouă, nu există reţea de canalizare, iar reţeaua de apă curentă este numai pe stradă.

Din cauza condiţiilor, din cauza lipsurilor materiale, din cauza dezinteresului părinţilor pentru şcoală un număr tot mai mare de copii rromi abandonează şcoala, iar alţii, fiind depăşiţi de vârstă, nici nu şi-au început studiile.

Pornind de la această realitate, şcoala noastră a declanşat o acţiune permanentă de a atrage aceşti copii la şcoală, oferindu-le posibilitatea umării cursurilor conform unui curriculum adaptat care urmăreşte programa şcolară a şcolii de masă în proporţie de 60-70%.

Pe lângă înarmarea elevilor cu cunoştiinţe şi deprinderi de citit -scris -socotit, se desfăşoară -cu precădere în clasele mici -activităţi de socializare, autoservire, autogospodărire. Aici intră deprinderile igienice şi civice, formarea şi dezvoltarea comunicării.

Pentu atragerea a cât mai multor elevi cu abandon sau neşcolarizaţi, am procedat în felul următor:

• pentru identificare am apelat la recensământul făcut de învăţători la începutul fiecărui an şcolar;
• am urmat calea înscrerii în şcoală odată cu împlinirea vîrstei de şcolarizare, cei neînscrişi fiind declaraţi cu abandon;
• am ţinut o strînsă legătură cu şcoala generală din localitate, cu părinţii elevilor şi cu autorităţile locale în vederea depistării celor neşcolarizaţi din diferite motive, şi, potrivit legii, după depăşirea cu doi ani a vîrstei de şcolarizare, repetenţii repetatesau abandonu declarat.

Am organizat întruniri pe familii şi vizite la domiciliul rromilor, susţinute de psihologii din Comisia internă de evaluare complexă, pentru a crea un climat de încredere şi a depista în totalitate cazurile şi caracteriza fidel situaţia fiecărui copil în parte.

Un deosebit rol în încadrarea şcolară la avut legătura directă cu părinţii copiilor în cauză, legătură materializată în vizite la domiciliu, acordarea unor ajutoare materiale lunare şi discuţii cu cei în drept pentru a oferi loc de muncă părinţilor.

Deoarece copiii de etnie rromă provin din familii cu posibilităţi materiale foarte reduse, în mai multe cazuri am reuşit să obţinem ajutor bănesc din parte Primăriei (în conformitate cu legea ajutorului social).

Cabinetul de psihologie al şcolii a evaluat posibilităţile intelectuale ale acestor copii şi, în urma acestor evaluări, majoritatea copiilor au fost încadraţi în structuri de sprijin.

Învăţământul cu structuri de sprijin are deja tradiţii în şcoala noastră deoarece a beneficiat de cadre didactice cu multă experienţă în învăţământul special şi de psihopedagogi şi psihologi bine pragătiţi.

Activităţile desfăşurate în sprijinul comunităţii din care provin copiii au fost susţinute de organe şi organizaţii din străinătate şi s-au concretizat în:

• discuţii cu autoritatea tutelară în ceea ce priveşte ajutorul acordat rromilor.
• predicţie.
• vizite în cartierul rromilor -programe de ajutorare.
• ajutoare materiale cu destinaţie precisă.

Pentru viitor ne propunem:

• dezvoltarea sistemului organizatoric social al rromilor prin crearea "Asociaţiei Rromilor din Ineu", iniţiativă a grupului de acţiune de pe lângă Fundaţia "Împreună".
• o mai bună conlucrare cu Primăria oraşului prin organismele specializate;legături cu Biserica în sprijinul idei de ajutor moral, material şi confesional;
• efectuarea unui recensământ propriu în vederea depistării celor cu dizabilităţi, abandon, depăşire de vârstă şcolară sau sustragerea de la activitatea şcolară;
• implicarea în şi o mai mare măsură a organizaţiilor din străinătate în complexa activitate de prevenire şi rezolvare a abandonuli şcolar;
• diversificarea activităţilor extra curriculare cu copii rromi prin organizarea unor puncte de atracţie specifice (dansuri specifice, învăţarea limbii, activităţi sportive);
• implicarea într-o mai mare măsură a părinţilor în activitatea de şcolarizare a propiilor copii.

4.3.12. Centrul de resurse-2005

Pentru a asigura asistenţa de specialitate de timpuriu pentru copiii cu nevoi speciale, pentru ca serviciile să fie cît mai aprope de domiciliu şi evidenţa populaţiei aflate în situaţia de risc de stabilizare a unor deficienţe să fie cât mai veridică, pentu zona centrală a judeţului Arad se justifică organizareaunui Centru de Resurse pentru domeniul educaţiei speciale.

Centrul de Resurse este o structură formată din cadre de specialitate (psihologi, psihopedagogi, pedagogi, medici, asistenţi sociali, kinetoterapeuţi), care sunt specializaţi în evaluarea şi diagnosticarea copiilor şi persoanelor cu nevoi speciale. Acest organism funcţionează pe lângă o instituţie specială sau incluzivă şi are scopul de a evalua toţi copiii de pe raza de acţiune, în conformitate cu arondarea făcută prin Inspectoratele Judeţene, a celor aflaţi în perioada de şcolarizare în propria instiruţie, precum şi a prsoanelor cu nevoi speciale care solicită acest lucru.

Centrul de resurse de la Ineu va avea în componeţă trei psihologi, un medic, un asistent social şi un profesor CFM. Aceste cadre de specialitate vor asigura asistenţa de specialitate de care vorbeam mai sus, în cadru Comisiei de Evaluare continue la nivel de instituţie şi zonă şi vor efectua terapiile psihologice specifice cu copiiii cu deficienţe.

Pentru a verifica eficienţa unei astfel de activităţi, Centrul Şcolar Ineu a organizat cu cadrele de specialitate activităţi de asistenţă pentru şcolile din Ineu şi comunele limitrofe, prin această acţiune fiind depistaţi peste 40 de copii cu abandon şcolar, în special pe condiţie de intelect liminar. Aceşti copii au fost reintegraţi educaţional în clase incluzive şi au toate şansele să termine şcoala obligatorie şi să-şi însuşească o meserie. Dar acţiunea de asanare a abandonului şi a cazurilor pierdute din evidenţa şcolară precum şi de cupreindere a copiilor şi persoanelor cu dizabilităţi într-o formă de terapie este abia la început.

Este de remarcat faptul că numărul copiilor cu abandon şcolar din zona Ineului depăşeşte 5%

Înapoi sus.

Copyright 2010 Grupul Şcolar Sava Brancovici, Ineu, Arad

Site realizat de ROBO Design